Procedura poartă numele de simulare magnetică transcraniană şi este deja utilizată în tratarea depresiei şi prescrisă ca tratament pentru adulţii care suferă de ADND, sau pentru cei care nu se pot opri din spus minciuni.
În experiment, 16 fumători au urmat fie o şedinţă de 15 minute de simulare magnetică transcraniană cu frecvenţă înaltă (în care nişte bobine aşezate pe fruntea subiectului trimit pulsuri magnetice în cortexul prefrontal), fie 15 minute în care li se administra un tratament placebo. Toţi participanţii au fost rugaţi să nu fumeze cu 2 ore înainte de experiment.
Chiar dacă stimularea magnetică nu este dureroasă, ea necesită anesteziere.
Înainte de tratament, cercetătorii le-au arătat fumătorilor atât imagini neutre (peisaje montane), cât şi imagini care ar fi trebuit să îi facă să tânjească după nicotină (precum cele ce surprindeau oameni care îşi aprindeau o ţigară). Apoi, subiecţii au fost pusi să mărturisească ce părere aveau despre afirmaţii precum „Aş face orice pentru o ţigară acum” sau „Voi fuma cât de curând voi putea”.
După stimularea magnetică, participanţii au văzut imagini similare şi au fost rugaţi să declare iar cât de poftă le este de fumat.
Astfel, s-a constatat că participanţii care primit tratamentul adevărat, cel prin simulare magnetică transcraniană, au prezentat o dorinţă mult mai slabă de a fuma la finalul experimentului, comparativ cu subiecţii care au urmat tratament placebo.
De fapt, este posibil ca nivelul de reducere a dorinţei de a fuma să fi fost corelată cu gradul de dependenţă a fumătorului. Cu alte cuvinte, cei care fumau cel mai mult au experimentat cea mai mare diminuare a dorinţei de a fuma, după stimularea magnetică.
Autorii studiului au declarat că oamenii care vor dori să se lase de fumat vor avea nevoie de mai multe şedinţe de simulare magnetică transcraniană pe zi, pentru a-şi putea reduce semnificativ dorinţa de a fuma.